Eu nu înțeleg aroganțele astea. M-am zaharisit? Am dat greș cu ceva? Aparent, sunt confruntat cu un gen umoristic practicat de clapetari mălai mare, care dacă nu au preocupari inteligente, redresează prin etalarea umorului "excepție de sistem". De regulă, ignor cu multă eleganță și grație tot ce îmi stă în diagonală. Din păcate sunt condamnat să iau în freză mesaje dintr-astea din ce în ce mai des și numai în momente tensionate - par egzamplu când mă scutur de bani online.
Vreau să fac un transfer bancar. Pierd vremea să completez kilometri de infromații, apăs pe dreptunghiul frumos colorat pe care scrie "Trimite", aștept rabdator până sistemul termină de rumegat, după care primesc un Oooops! Sunt anunțat ca "nu trebuia sa ajung aici". Serios? Băi ce alifie sunt. Cred ca trebuia să dau "click" mai suav, mai cu blândețe. O să mă înscriu într-o tabără de specializare, unde să învăț cum se dă "click" pe dreptunghiurile magice pe care scrie: "Procesează", "Salvează", "Șterge" etc. Așa poate ajung și eu acolo unde trebuie. Aș prefera în Bahamas dacă se poate. Pe plaja și cu o Duvel rece lângă mine.
Anecdota de pagină pe care mi-a servit-o www.sqlmag.com este cireașa de pe tort.
Mesajul, prin care un tembel (exclud că ar fi opera unei tembele din eleganță dar și pentru că este irelevant) își exprima bucuria că am ajuns pe pagina respectivă, este dezarmant.
Ar fi fost mai eficient dacă, matrițerul care a conceput pagina, punea în dreptul mesajului - altfel formatat exemplar - o rotativă cu pozele sale, în locul cățelușului drăgălaș cu sutien à la Madona pe cap. În felul ăsta știam că înjurăturile mele arau adresate cui trebuie.
Unde sunt mesajele de altădată? Mesale acelea prin care cineva își cerea scuze pentru "inconvenientul creat" de către un clapetar ratat. În care se întâmpla să primești ca bonus sfaturi care sa te ajute să corectezi singur problema. Sincer, eu prefer ca alternativă la harneală, ecrane albastre și notificari de genul "object reference cannot be null". Măcar așa știu că am vărsat laptele. În plus, în aceste cazuri, solidaritatea de breaslă se trezește din amorțeală și îmi șoptește: "Suntem programatori...ori...ori. Nimeni nu este perfect..ect...ect. Poate a fost un termen limita aberant..ant...ant...".
Să fie la tine băi Choco! Și blast să faci cu stăpăn'tu!
Ce ar spune oare Mr. Fowler despre un asemenea mod de tratare al erorilor? Sunt convins că și-ar arăta degetul său cel mai agil.
Da chiar așa frățicule. Pourquoi, pas comment?.