Raahaaaa! Strigătul victorios al lui Rahan se 'aude' iar.
Rahan, fiul lui Hanou-La-Belle şi Arn-Venu-d'Ailleurs", adoptat de Crao-Le-Sage şi educat de Shawa-l'Ancienne, a fost eroul meu preferat.
Eram extaziat atunci când aveam ocazia să răsfoiesc un nou episod într-un Pif sau într-un volum Rahan. Pentru mult timp am fost fericitul posesor al întregii colecţii tipărite la Scînteia (parcă 24 de volume), colecţie pe care am răsfoit-o de sute de ori. Dădeam şi 3 Pif-uri pe un Rahan, ca să numai spun câţi bani.
Nu vreau să fiu luat la mişto însă, după părerea mea, Rahan este cel mai meseriaş erou de benzi desenate pe care îl știu (cel puţin în francofonie). Se poate numi nostalgie...Rahan nu este un super erou, cu super puteri cosmice și pelerină, care se cafteşte cu demoni, super borfaşi, extratereştri, sau vampiri. Sunt aventurile unui adevărat reprezentant al "ceux qui marchent debout".
Curajos, loial, tenace, generos, şi înţelept ("Le Cinq Griffes"). La asta se adaugă ingeniozitatea, marcată de o nouă gheară la colierul său ("Les Files de Rahan"). Îşi împărtăşeşte experienţa cu toată lumea şi îi ajută pe cei ignoranţi.
Doar două lucruri am să-i reproşez: a furat cuţitul şi s-a prostit cu Naouna.
Pascal Hachet are ceva mai multe de spus, dar dumnealui este de specialitate.
Rahan este personajul copilăriei mele şi primul meu model. Încercam să-i copiez până şi gesturile. Câte nasuri de pământ am dat, încercând să alerg aplecat cât mai mult în faţă...sau plonjoanele?! Mi-am făcut uşa de la cameră zdrenţe tot aruncând cu cuţitul în ea.
Unii spun că Rahan este poponar sau travestit, alţii că este arian, unii că este galul tipic. Altii că este comunist, alţii că este nazist. Eu zic ca este "les fils du âges farouches" şi basta.
O mare plăcere să-l redescopăr pe Rahan după atâţia ani. Să revăd episoade sau doar anumite imagini care mi-au rămas în minte...După un sac de ani, am trăit aceleaşi sentimente ca atunci când le-am văzut prima dată. Până şi redescoperirea unor expresii de mult uitate m-a făcut să mă simt bine. Âges farouches, gorak, deux-dents, peaux-de-bois, longue-criniere, mère de mères, mont-de-feu, royaume-des-ombres,
homme aux cheveux de feux...
Bruma de franceză pe care o stăpânesc, se datorează bunicului meu şi lui Rahan.
Este adevărat că, acum nu mă pot abţine să mă intreb: cum dracului "le coutelas d'ivoire" taie aşa de bine, cum se face că Rahan nu are nici o singură cicatrice după atâtea cafteli epice cu tot felul de "fauves", cum naiba nu-i sare "le coutelas" din teaca din piele de şopârlă la atâtea mişcări spectaculoase. Nici măcar sânge nu-i curge atunci cand încasează câte o măciucă peste dinţi sau cap, iar chiloţelul, pe care îl bănuiesc a fi din piele, niciodată nu se largeşte sau rupe.
Nu cred că are vreo importanţă pentru cineva dar, nu mă pot abţine sa nu înşir episoadele mele preferate: Le Pays à Peau Blanche, Le Nouveau Piège, L'Arme Qui Vole, Le Chef des Chefs, Le Monstre d'un Auntre Temps!, La Foret de Haches, Les Singes Hommes, La Valèe de Tourments, Les Pierres D'Eau, Le Secret de Wandaka, La Chose qui s'Etire, La Pluie de Mort, La Grande Peur de Rahan, Rahan Contre Le Temps, Rahan Le Tueur, şi Le Petit Rahan.
Ce mă bucură cel mai mult este că mamenaşu' nu s-a săturat să umble creanga de la un trib la altul descoperind astfel tot felul de chestii la pachet cu noi "
frères". Conform
Rahan.org în iunie 2010 apare un nou album - "L'incroyable Romain-la-Roche".
Evident un "fils de tous les clans et de tous les hordes" ca Rahan este prezent şi pe "pânza răspândită mondial". Există un
.org dedicat lui, cu
RSS, un channel
YouTube, o aplicaţie iPhone (GPS Rahan), şi o pagină
Facebook.
Sunt fericitul posesor a câţiva GB de Rahane (187 de episoade) astfel încât nu numai că am aflat cine au fost părinţii lui Rahan, în ce împrejurări a facut rost de (a furat) faimosul "coutelas d'ivoire", cu cine s-a însurat (sau nu?), copiii (Han-ra şi Toror) dar, am putut observa şi evoluţia desenului. De la André Chéret, la Enrique Romero, José Antonio de Huéscar, Guido Zamperoni şi iar la André Chéret.
Fără să supăr pe nimeni, preferatul meu rămâne André Chéret chiar daca până la episoadele 16-19 desenele sale erau naşpete.
În plus, am avut ocazia acum să observ şi diferenţa între scenariul lui Roger Lécureux şi cel al fiului său Jean-François Lécureux. Scenariul celui din urmă este mult mai...dinamic.
Nu înţeleg însă de ce stimabilii de la Adevărul nu au fost în stare să editeze numerele într-o ordine cronologică. De fapt am nişte banuieli dar nu vreau sa-i măscăresc aici. Într-un episod teaca cuţitului este o coadă de pantera, intr-un episod anterior este coada scurtată, în alte episoade este cu celebra teacă din coadă de sopârlă.
În plus sper că nu se vor opri la cele 10 volume anunţate…De fapt nu contează, pentru că am hotărât să cumpăr ediţia aniversară de 40 de ani şi tot ce mai apare, direct de la sursă. Așa, băiatul meu o să vadă toată povestea lui Rahan dintr-o bucată și nu cu țârâita, o dată pe săptămână,
Raaahhaaa !
