Un reporter îl întreabă pe unul dintre fanii veniți să-l vadă pe Ozzy, cum a fost. Tipul zice (parafrazez): “Mă bucur că mai trăiește (n.a. Ozzy) și îi mulțumesc că a venit la București”. Bravos, stimabile! Asta aș fi spus și eu dacă eram întrebat „oficial”. Acum, eu aș mai plusa cu: “Îmi pare rău că insistă să se facă de baftă!”.
Chiar îmi este teamă pentru sănătatea lui care, oricum nu este pe roze.
Când a început concertul, am crezut că este unul din staff care face bașcălie la microfon. Pentru o bucată de vreme am crezut ca am nimerit la alt concert. Total aiurea, frate…
Trebuie să recunosc că Rob “Blasko” și Kostas l-au mai adus la portativ pe Ozzy când era prea evident că a luat-o pe cărări.
Cred că, de abia la „Fairies” (ce înseamnă anii de haiducie la Black Sabbath) a început să aducă cu ceea ce credeam eu că o să aud. Adică, Ozzy.
Mi-ar fi plăcut să-l văd pe Zakk la corzi.
Oricum, până la urmă, grosso modo, una peste alta, ce mai tura vura, mă bucur nespus că l-am văzut. Pe viu, cum zice unii [sic].
În definitiv, are 62 și rămâne “fucking great” (să-l asculți la căști).
"All my life I've been over the top
I don't know what I'm doing
All I know is I don't wanna stop
All fired up, I'm gonna go till I drop
You're either in or in the way
Don't make me, I don't wanna stop"
(Black Rain, I Don't Wanna Stop - 2007)
N.B.
- Coma a fost de comă, mai ales cu comentariile de rahat pe care le-au facut.
- Berea Ciuc ca și organizatorii...Mă abțin.
- Luna Amară, beton! Mihnea îmi cer, încă o dată, scuze că am vărsat bere pe matale. A fost fără intenție.
Cateva poze de la concert.